Incendii de Wajdi Mouawad, regia Irina Alexandra Banea

INCENDII de Wajdi MouawadCu: Maria VÂRLAN, Constantin DOGIOIU, Denis HANGANU, Cristina CONSTANTINESCU, Răzvan ENCIU, Silvana NEGRUȚIU, Adrian PICIOREA, Flavia HOJDARegia: Irina Alexandra BaneaScenografia: Vladimir IuganuTraducerea: Zeno FodorIleana Lucaciu: Uluitor este cum o absolventă a trei ani de studiu la regie, Irina Alexandra Banea alege un text foarte complicat şi conduce punerea sa în scenă ireproşabil, cu maturitate profesională, inventivitate, dovedind şi un bogat bagaj cultural. Irina Alexandra Banea îşi impune personalitatea şi printr-o atitudine foarte rar întâlnită la tinerii regizori – construieşte o echipă de actori din colegii de generaţie, iar prin opţiunea repertorială urmăreşte să le pună în evidenţă calităţile, majoritatea fiind distribuiţi în mai multe roluri.Mariana Ciolan: Irina Alexandra Banea, alegând să monteze acest text, în traducerea inspirată a lui Zeno Fodor, reuşeşte să facă dovada exact a ceea ce constituie scopul unui examen de acest fel, anume buna stăpânire a pârghiilor meseriei, ba mai mult, o promiţătoare seriozitate şi maturitate. Nu doar spulberând orice reticenţă încă după primele secvențe, dar reuşind să ţină spectatorul cu sufletul la gură pe durata celor două ore şi jumătate fără pauză ale spectacolului său.Mihai Brezeanu: Regia Irinei Alexandra Banea şi interpretarea Mariei Vârlan şi a lui Denis Hanganu sunt superlativele unui spectacol dur, dens, copleşitor. Evitând senzaționalizmul şi populismele de orice fel, Banea narează povestea pe un ton echilibrat, ce îngăduie emoţia fără a vira în lacrimogen, şi privilegiază privirea realităţii din mai multe unghiuri, fără a judeca personajele şi opţiunile acestora. Ritmul hiper-alert, proiecţiile video, multiplele schimbări de plan temporal şi răsturnări de situaţie, muzicile obsedante (cap de playlist: „Roxanne” by The Police) dau spectacolului un aer cinematografic.Vlad Alexandrescu: Piesa lui Wajdi Mouawad, Incendii, montată la Teatrul Bulandra de o echipă de absolvenți de la UNATC București m-a făcut să-mi pun întrebarea care îmi apare ori de câte ori văd o piesă bună. Ce se întâmplă cu spectatorul așezat în sală, în căutarea sensului pe care actorii i-l transmit în felul ales de ei, dar și a celui pe care el însuși îl trăiește? Prin ce alchimie se constituie comunitatea dintre un autor libanezo-canadian stabilit în Franța, publicul bucureștean în așteptarea votului la alegerile locale și actorii aflați la început de drum, dornici să-și arate virtuozitatea? Am găsit răspunsul, de data aceasta, în valoarea neprețuită a cuvântului dat, a promisiunii făcute și ținute de-a lungul timpului, a numelui înscris, la capătul experienței tragice, pe piatra de mormânt a personajului principal al piesei. (...) Spectacolul în regia Irinei Alexandra Banea pune în valoare profunzimea textului, rostit de actori cu limpezimea și cadența unui epos clasic.Horia Ghibuţiu: „Incendii”, premiera de la Teatrul Bulandra regizată de tânăra Irina Alexandra Banea după textul lui Wajdi Mouawad, e o experienţă răscolitoare, exprimând inexprimabilul unei clasice tragedii greceşti strămutate în Orientul Mijlociu contemporan. Punerea în scenă de la sala Toma Caragiu Studio Space reprezintă examenul de licenţă al Irinei Alexandra Banea, pe care aceasta îl ia cu brio, graţie stăpânirii fără emfază a alfabetului teatral şi unei echipe de actori din aceeaşi generaţie cu ea. Practic, avem, din această stagiune, la Bulandra, o montare de şi cu milenari, despre o criză umanitară, cea a refugiaţilor, de o stringentă actualitate. E o necesară şi notabilă adaptare a teatrului autohton la „zeitgeist”.Dinu Grigorescu: Haosul războiului și al nonsensului, constituie personajul principal al tragediei. Un haos perfect care pulverizează logica omenească, normalitatea firii, rupe orice legătură de sânge, naște monștri la minut, face din crimă un sport și din viol o rutină. Sărăcia și lipsa de educație sunt cauzele adânci ale efectelor devastatoare. Regizoarea rezolvă cu măiestrie capcane, momente admirabile, relevă un dramatism cumplit, care îngheață spectatorii în scaune.Mihai Brezeanu: E aproape incredibil faptul că o asemenea performanţă e reuşită de o echipă de proaspăt absolvenţi UNATC, de oameni care s-au încumetat ca, pentru cvasi-debutul lor în teatrul post-studenţesc, să se ia la trântă cu un text contemporan de o profunzime, complexitate şi dificultate cu totul speciale, text ce priveşte, din multiple, neaşteptate şi deloc şablonarde unghiuri, unele dintre cele mai dure probleme ale lumii înconjurătoare: emigraţia, imigraţia, sărăcia, războiul, perspectiva asupra vieţii într-o societate occidentală aşezată versus perspectiva asupra vieţii într-o societate orientală ce se auto-incendiază cu o cadenţă cotidiană. Irina Alexandra Banea reuşeşte să stăpânească toată această bogăţie luxuriantă de teme, sub-teme şi motive cu o maturitate şi seriozitate care merită toate aplauzele.Grid Modorcea: Irina nu-l putea inventa pe Dumnezeu, ea a transpus remarcabil, cu înţelegere totală, cu înaltă maturitate texul lui Wajdi, i-a dat forţa unui realism profund, răscolitor. Regia sa are esenţialitate, fiindcă renunţă la artificii şi copleşeşte prin simplitate, ca în marile tragedii greceşti. Sau ca în „spaţiul gol” al lui Peter Brook, care a făcut tradiţie în România prin Radu Penciulescu şi şcoala lui.Nicolae Prelipceanu: Spectacolul merită văzut, aşa cum este el jucat de tineri actori, dirijaţi de nu mai puţin tânăra regizoare Irina Alexandra Banea. (...) Actorii aceştia joacă vârste pe care nu le-au atins, cu un firesc care merită admirat. Tânăra regizoare a ştiut să-i manevreze pentru a obţine un rezultat dramatic cât mai elocvent. Rezultatul este unul convingător, spectatorul fiind în faţa unei tragedii soră cu cele antice.Adrian Simeanu: Montarea de la „Bulandra“ trebuie musai văzută. E rodul unei trupe bune. Aptă să pună-n valoare un scenariu grozav. Să dea la iveală semnificaţii ce ţin de natura umană. Şi de destin, de asemeni. Să lege punţi de suflet peste timp şi spaţiu. Să confere teatrului rolu’ cuvenit în acest proces. Şi autorul cert inspirat, şi colectivul român talentat, de apreciat. Total meritat pentru ce-au creat!Alina Epingeac: Curajul de a alege această piesă pentru spectacolul său de licenţă este primul atu al Irinei Banea. A intuit că acest text ce pare alambicat la o primă vedere, cu multe spaţii care se schimbă des şi cu un fir temporal mozaicat, are o cheie de montare sigură: simplitatea. „Incendii” este un text care curge de la sine. Şi asta se vede în spectacolul preluat la Space Studio, la Teatrul Bulandra. Odată instalată atmosfera, pariul este pe jumătate câştigat. Cealaltă jumătate ţine de asumarea unor roluri dense şi mature de către proaspăt absolvenţii UNATC. (...) „Incendii” nu este un spectacol comod. Nu este entertainment. Este un început de drum în teatru care se ia foarte în serios. Un statement. Tânăra generaţie este gata să demonstreze. Cu răbdare, luându-şi drept borne kilometrice piese mari, vând să spună cu adevărat ceva important.Luana Popa: „Incendii” nu este un spectacol care relaxează, este un spectacol care vorbeşte despre violenţă, ororile războiului – ca experienţe individuale, supravieţuire, determinare, promisiuni, demnitate şi iubire, despre natura umană. Actorii şi-au asumat o responsabilitate mare şi un risc pe măsură, dar cu muncă multă şi foarte mult talent au reuşit să creeze un spectacol demn de un festival internaţional, dar, mai important, au reuşit să redea poezia textului şi subtilitatea mesajelor, să surprindă esenţa personajelor, să spună povestea în întreaga ei complexitate şi adâncime, să transmită durerea, lupta, toată emoţia.